Romania pamant romanesc

Ce cumparaturi dragute am facut la Magazinul Central


Oameni buni, in seara asta m-am decis brusc, ca lovita de traznet, ca ar fi minunat sa fac o vizita la magazinul Central. Nu stiu care o fi denumirea nou nouta a instalatiei, dar vorbesc despre vechiul magazin comunist Central din Cluj-Napoca. No bun! Cum nu am mai trecut de foarte mult timp pragul lui, am constatat ca nu s-au schimbat multe ca aspect si nici ca si personal. Cred ca si acuma, in unele magazine sunt tot tanticile de dinainte de revolutie. Totusi am ramas surprinsa placut de calitatea marfii, varietatea ei si preturile foarte rezonabile. Am ochit intr-un magazinut cam mic si ingramadit niste pantaloni colorati, un bolero hippie si niste bluze gen ie la preturi bune, repet. Fascinata de ceea ce vedeam am pierdut notiunea timpului si nici nu am bagat de seama ca nimeni nu ma intreaba nimic, nimeni nu mi-a sarit in ajutor. Pana la urma m-am decis pe o bluza si un bolero superb (foarte cool pentru Electric Castle daca ma decid pana la urma sa trag o fuga pe acolo).
M-am indreptat victorioasa de alegerile facute spre casa, unde, surpiza! O domnisoara tanara si gata de plecare spre casa mi-a zis pe un ton sec si taios ca magazinul e inchis si ca nu ma mai poate servi. Eu cu ochii iesiti din orbite, ma uit pe ceas: 8 si 5 minute pm. Vocea mea interioara se auzea: dar atunci de ce Doamne iarta-ma nu m-ai anuntat sa ma grabesc sau sa imi zici ceva! nu sa ma lasi sa tot probez…. ma rog, mai nou datorita autocenzurii si de ce sa ma ascund dupa deget, probabil si datorita varstei am tacut, am lasat pe masa produsele, am chiar si salutat si am plecat. Domnisorica, uimita probabil de lipsa de reactie a strigat dupa mine: vi le pot pune deoparte pana maine! Dar vai, multumesc, nu este necesar si m-am tot dus!
In drum spre casa ma gandeam cam cati clienti a pierdut din aceleasi motive! Cate fete/doamne si-au dorit asa de mult produsele ca sa revina a 2-a zi? Oare de ce mai lucreaza acolo daca asta ii este atitudinea fata de clienti?
Ultima mea intrebare a fost: oare cat de rau imi pare ca nu le-am putut cumpara? Raspunsul este unul interesant: 0 regrete, ba chiar ma bucur ca s-a intamplat asa. Nu stiu cand ma va mai lovi inspiratia sa intru acolo.

image

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s