Romania pamant romanesc

La finante


Hey, hey! Dupa indelungi amanari (stiti si voi ca uneori trebuie sa te pregatesti psihic ca sa interactionezi cu functionarii publici) am ajuns zilele astea pe la finante, fiindca da, surprinzator, statul roman imi datora niste banuti. Am fost in prealabil verificata la sange sa nu care cumva sa datorez ceva Statului dar sa am obraznicia sa vreau sa-mi recuperez ceea
ce-mi apartine. Bun….si acum, motor, actiune!!!!!!
Uimire maxima, nu eram decat foarte putini cetateni la ora aia prin zona asa ca, rapid, in mai putin de 30 de secunde de la ridicarea numarului eram deja poftita la ghiseul cu numarul 5. In drumul meu spre ma gandeam: Dar vai cata eficienta. Sigur in maxim 5 minute scap de aici. Uite ca se poate. Banuiti bine, mi-a trecut extrem de repede bucuria. Exact in momentul cand am ajuns in fata doamnei de acolo, i-am observat minunata fata si i-am auzit vocea diafana: Da va rog!!! Ioi, ioi, oare sa aduc niste zahar sa facem o limonada? O restituire….. am raspuns eu aproape in soapta. Mi-am scos buletinul, l-am pus frumos pe tejghea si asteptand, ma gandeam ce atitudine ar fi mai sanatoasa: cea senina si rabdatoare sau cea artagoasa si certareata. Pe fundalul vocilor “cristaline” m-am decis ca e mai bine sa fiu inteleapta ca acrituri erau destule prin zona deja. Doamna de la giseul 5 cred ca facea pentru prima data in viata ei o restituire, cu toate ca nu mai parea a fi la prima tinerete. Si-a chemat un ajutor de nadejde, o alta doamna, de la un ghiseu liber care parea experta. Si am stat si am tot stat, ascultandu-le discutia: Deci ii dau sa semneze astea 3? Da. a raspuns experta. sigur numa’atat? Da. (taste prea puternic dar si prea rar lovite) (…) Da sigur e in regula? Astea 3 la semnat? Da. Buletinu’! fara un cuvant am facut semn cu mana spre el. Aci, 3 semnaturi, la casierie pentru bani!
Ioi multam ca am scapat de acilea. Haida repede langa, la casierie. Unde povestea a luat-o de la capat. Madam de la casierie vorbind cu marea experta de la ghiseul 5 care tocmai facuse prima ei restituire ( normal ca era a milioana oara cand facea actele pentru ca un cetatean sa-si recupereze banii dar de fiecare data se comporta ca in ca prima zi 🙂 ) Da auzi, sigur e in regula? Da! Dupa cateva minutele de butonat apasat pe tastatura si raspuns la mobil mi s-au zvarlit banii pe tejghea. La revedere! mi-am permis sa spun dar nu mi s-a raspuns la salut, evident. Inspre iesire m-am uitat la ceas si am constatat ca toata operatiunea a durat vreo 20 de minute. Ce noroc ca nu am avut pe nimeni in fata. Sincer, mi s-a facut mila de madamele de acolo. Trebuie sa dea dovada de multa rabdare, gratie, intelepciune si maniere pentru jobul asta. Ahhh, nu ele, oamenii care interactioneaza cu dansele. Ele sigur se pot lauda ca sunt mereu aprovizionate cu lamai. Noroc ca era frumos afara ca de ploua cred ca deveneam si eu acra cam asa cat is de acre un kilogram de lamai.

image

Advertisements

One thought on “La finante

  1. La intrarea în sediul ăla ar trebui să scrie mare, ca în Infernul lui Dante, “Voi ce intraţi, lăsaţi orice speranţă!” Fă o excursie pe la trezo, să vezi cum pierzi lejer o oră din viaţă….dar ce e o oră în faţa eternităţii fiscului ?

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s